teméi

teméi
s. n., pl. teméiuri

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… …   Dicționar Român

  • întemeia — ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. tranz. A înfiinţa, a funda (un stat, o instituţie etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. refl. fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [pr.: me ia] – În +… …   Dicționar Român

  • bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… …   Dicționar Român

  • fundament — FUNDAMÉNT, fundamente, s.n. 1. Element de construcţie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcţie, o lucrare etc.; fundaţie, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se aşază formele …   Dicționar Român

  • necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… …   Dicționar Român

  • panică — PÁNICĂ s.f. Senzaţie de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (şi adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ♢ expr. A intra în panică = a se nelinişti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it.… …   Dicționar Român

  • prefix — PREFÍX, prefixe, s.n. 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de …   Dicționar Român

  • raţiune — RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi… …   Dicționar Român

  • rezon — REZÓN, rezoane, s.n. (înv.) 1. Îndreptăţire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Raţiune, judecată dreaptă. ♢ expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăţa minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum… …   Dicționar Român

  • temeinic — TEMÉINIC, Ă, temeinici, ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [var.: (înv.) temélnic, ă adj.] – Temei + suf. nic. Trimis de claudia, 30.04.2008. Sursa: DEX 98  Temeinic ≠ netemeinic Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”